Pe Sergiu, un băiat extrem de talentat, dar extrem de modest și cu mult bun-simț, l-am remarcat prima dată la manifestările din primăvară de la poalele Cetății. L-am contactat între timp și așa am reușit să stabilesc un interviu deschis și sincer cu el. Am vorbit despre muzică, despre planuri de viitor! Ce a ieșit, puteți citi și asculta mai jos.
Reporter: Sergiu, hai să vorbim despre copilăria ta. Ce făceai când erai mic și cum ai început să cânți?
Sergiu Munceleanu: În copilărie, mai exact în clasa a VI-a, am avut o serbare la școală și era despre ziua mamei. Am învățat o piesă, ”De ziua ta mămico” de la Talisman, îmi aduc aminte și acum și pe la jumătatea melodiei m-am oprit, se uitau toate mămicile la mine, înclusiv mama mea și am zis ”Atât am învățat” și toată lumea a început să râdă. În schimb, diriginta mea mi-a zis că am voce frumoasă și a bătut-o la cap pe mama să mă ducă la perfecționare. Evident că m-am ținut și eu de mama. A trebuit să mergem la Petroșani că eu sunt din Vulcan. De acolo am plecat cu familia și am ajuns la Deva la școala de muzică.
Le Petroșani am ajuns la Palatul Cultural și am cântat 2-3 strofe și profesorului care era acolo. I-a zis mamei că vrea să vorbească doar cu mine și să îi spun că la ce intrument m-am gândit să invăț să cânt. Din prima am zis că vreau sa invat la chitară. În acel moment a căutat instant pe un site și a dat comandă pentru o chitară, nici nu a mai intrebat-o pe mama dacă e de acord. Ulterior mi-a zis că el nu mă poate ajuta și m-a trimis la un alt profesor, prieten de-al lui și m-am dus la lecții de chitară. Era aproape de luna noiembrie. Eu în decembrie cântam deja la chitară colinde în biserică și pe la toate neamurile. Am tot studiat, am progresat și am ajuns la școală la Deva, la școala de muzică. Și așa am ajuns la Deva. Am urmat școala generală și liceul aici. Cam asta e povestea începutului meu muzical.
Reporter: Care a fost prima ta experiență cu scena? Cum te-ai simțit în fața unui auditoriu?
Sergiu Munceleanu: Păi prima experiență cu o scenă mai mare a fost atunci când am concurat la concursul ”Steluțele Cetății” și m-am simțit foarte emoționat, fiind totuși un copil. Și nici măcar nu am luat preselecțiile și am fost foarte, foarte dezamăgit de treaba asta. Ambiția m-a făcut să concurez anul următor și să iau premiul I ca mai apoi să mai concurez o dată și să iau trofeul. A fost o luptă interioară ce a fost prosperă pentru mine.
Reporter: Știu că ai fost la Vocea României, dar din păcate nu ai intors niciun scaun. Ce crezi că n-a mers? Crezi că ai fost dezavantajat de piesă?
Sergiu Munceleanu: Cu siguranță am fost dezavantajat de piesă și de personajul creat în spatele culiselor. Nu am avut libertate de exprimare în totalitate și nici în muzică și nici în personalitatea mea; nu am putut să ofer ceea ce eu mi-am dorit. Și da, nici piesa nu a fost pentru mine, nu am putut-o interpreta cum a trebuit. Nu că nu-mi place, dar nu se leagă de ceea ce simt eu. Ok, lucrez în armată, dar asta nu înseamnă că trebuie să cânt despre asta.
Reporter: Ce faci când ești trist? Cum îți îmbunătățești starea de spirit. Spune-mi 3 piese care te ajută să scapi de momentele grele.
Sergiu Munceleanu: Păi în primul rând dacă mă întristează ceva anume, să apese mai tare decât restul lucrurilor obișnuite, de rutină, dar dacă am ceva mai tare și mai apăsător și am posibilitatea, dacă sunt acasă îmi iau chitara, n-am o piesă anume. Niciodată nu am o piesă anume cu care încep să cânt la chitară. Tot timpul mă joc, dându-mi seama ce vreau să cânt și continui la compozițiile proprii. Imi vin idei, mai schimb pasaje, mai scriu o strofă. Asta poate dura de la o oră la cinci ore. Când intru în lumea aia, ies după cam greu
Reporter: Vreau să-mi spui o piesă care-ți displace foarte mult
Sergiu Munceleanu: Era la un moment o piesă dată mult pe radio, dar nu mai știu cum se numește. Oamenii erau mâzgăliți în diferite culori, pictați cu acuarelele, lipiți pe un perete (n. red. Gotye and Kimbra-Somebody that I used to know). Efectiv am urât piesa aia, nu înțelegeam sensul, dar până la urmă mi-am dat seama că orice om este liber să se exprime cum își dorește. Acum nu pot să zic că-mi displace foarte tare, nici nu am mai auzit-o de mult și nu stiu care ar fi reacția. Chiar nu am mai ascultat-o de foarte mult timp.
Reporter: Să-mi spui te rog 3 artiști din România și 3 artiști din afară cu care ți-ai dori să ajungi să lucrezi.
Sergiu Munceleanu: În primul rând Dan Bittman, apoi Alin Oprea și în al treilea rând cu Direcția 5. Deși când i-am auzit live am rămas dezamăgit. Sper că au avut doar o zi mai proastă pentru că altfel aș trăi într-o minciună. Mi-aș dori sa lucrez cu ei ca si trupă, nu doar cu artistul principal pentru că mi se par extraordinari.
Reporter: Hai să vorbim puțin despre Eurovision. Ai fi interesat să participi?
Sergiu Muncelean: Aș fi foarte interesat să particip, doar că vreau să mă pregătesc foarte mult înainte de asta și sincer nu mi-ar ajunge câteva luni. Aș avea nevoie de un an la dispoziție ca să pot să mă duc acolo cu niște piese foarte bine pregătite și puse la punct.
Reporter: Să înțeleg că ești perfecționist?
Sergiu Munceleanu: Nu perfecționist, dar vreau să mă duc la sigur. Sunt competitiv. Nu sunt perfecționist, dar competitiv da. Dacă voi ajunge acolo cândva, vreau să iasă ceva, mai mult decât ”îți mulțumim pentru participare, vino mai pregătit la anu”.
Reporter: Să-mi spui te rog ce înseamnă fericirea pentru tine. Cum vezi tu conceptul ăsta de fericire
Sergiu Munceleanu: Fericirea este pentru mine atunci când am timp să cânt, am parte de scenă cât mai multă, de socializare cu oameni faini, oameni inteligenți de la care ai ce să înveți, să fii alături de familia ta. Nu știu să îți spun exact la sentiment, dar probabil să te simți tu bine, împăcat cu tine pentru lucrurile pe care le faci, pentru situația în care te afli. Asta poate insemna orice. Locul de muncă, soția ta, părinții tăi, acțiunile tale. Cam toate astea au legătură cu fericirea unui om.
Reporter: Să-mi spui te rog o piesă recentă, lansată nu de mult pe care o fredonezi.
Sergiu Muncelean: Lansată de curând ar fi piesa lui Lady Gaga cu Bruno Mars. Duetul mi se pare excepțional. Aia mi se pare o piesă potrivită, lansată recent și în topuri.
Reporter: Poți să-mi spui și o piesă preferată de tine all time?
Sergiun Muncelean: ”Numai una” de la Talisman. Asta e piesa mea preferată.
Reporter: Industria muzicală europeană sau cea americană? De ce una și nu cealaltă?
Sergiu Munceleanu: Prefer industria europeană pentru că au și alții șanse să își arate talentul. Tocmai că americanii ne-au bătut la toate, le-aș oferi o șansă și europenilor. Mai ales că și eu fac parte din ei.
Reporter: O să-ți dau niște nume de festivaluri, Untold, Saga, Neversea, Electric Castle sau Intencity. Care ți-ar plăcea ție? Să cânți, dar să fii și spectator. Unde crezi că vibe-ul tău se potrivește cel mai bine?
Sergiu Munceleanu: Aș spune Untold pentru că din punctul meu de vedere au adus artiști mai mișto decât restul și mai mulți. Ca și spectator mi-ar plăcea foarte mult să mă duc, n-am fost niciodată. Mi-am dorit o chestie de când eram copil. Era faza aia că dacă iei Bacul cu 10 la fiecare materie te duci pe gratis. Și m-am tot gândit la chestia asta, oare cum ar fi dacă. Și acolo poți cunoaște persoane foarte interesante pentru că în general oamenii care se duc la astfel de festivaluri, sunt pe categorii, dar categoria cea mai VIP sunt oameni care și cunosc ceea ce se duc să vadă și să asculte. Deci da, Untold. Nota 10 pentru Untold!
Reporter: Spune-mi te rog, te vezi într-o trupă în viitorul apropiat sau îți dorești o carieră solo?
Sergiu Munceleanu: Sincer să fiu, îmi doresc o carieră solo mai mult ca orice. Sunt conștient însă că va trebui să urmez niște pași ca să îmi pot îndeplini această dorință, dar pe de altă parte mi-aș mai dori să acumulez experiență și cu oameni mai valoroși, muzicieni adevărați de la care aș avea ce să învăț. Plus că și vibe-ul ăla de trupă, e mișto să te duci cu băieții la cântat, ai cu cine povesti, ai cu cine te bucura mai mult decât singur. Da, îmi doresc o carieră solo, dar nu voi da cu piciorul unui trupe valoroase, dacă mi se oferă ocazia, oportunitatea de a cunoaște muzicieni adevărați, oameni cumsecade, doritori de muncă, mergem împreună și facem treabă.
Partea I:
Partea a II-a:
Foto: Arhiva proprie a artistului
